Portocale de la Stalin

Era dupa Craciun, era anul 1954 si cred ca eu avem 3-4 ani.
Primisem deja cadourile, asa cum erau ele in acei ani.
Dar alaturi, unde fusese crasma si acum era sala de festivitati a „Sindicatului”, era serbare, se carau cadouri, venea lume.
Tovarasul Stalin trimisese cadouri pentru copii, prin tovarasul Mos Gerila!
M-am strecurat si eu si am stat cuminte la discursuri, la poezii, la momentele artistice, asteptam impartirea cadourilor, in special a portocalelor.
Cadourile s-au terminat si eu n-am primit nimc.
Asa c-am inceput sa plang.
Era clar ca tovarasul Stalin nu ma iubea, nu-mi trimisese nici macar o portocala. Si am intrebat: De ce pe mine nu ma iubeste Stalin?
Ceva mamici s-au sezizat si l-au tras de maneca pe tovarasul responsabil cu sindicatul. Cum adica tovarasul Stalin …., doar tovarasul Stalin iubeste toti copii!
S-a cam stambat el nitelus, ca stia cine sunt si ca n-aveam…