startachim blog

Pe ideea „Rapsodii de prin Răpciune„, „Aoleu că vara-i dusă”, „Foaie verde, clop cu pană, na, c-a mai venit o toamnă”, eu am o dilemă. Că tot se scutură pomii, rugineşte pădurea, mor frunze şi asistăm la un spectacol al naturii, când în jur miroase-a struguri copţi şi-a ceapă călită pentru zacuscă, pe mine mă apucă stări de profunzime stilistică şi mă-ntreb, poetic şi plin de sens: măi, de ce noi, pe la evenimente cu ştaif din viaţa unor oameni,  aplaudăm frenetic o bucată de carne? Adică ce? Ce-mi scapă în toată manifestarea asta cultural-artistică? Nu sunt sub influenţa mustului proaspăt stors, încă n-am ajuns la must, rabd şi scriu, scriu şi rabd (că tot spuneam de ceva simţăminte poetice). Deci n-am nicio scuză, e starea mea naturală.
Vă explic de ce mă frământă chestia asta de o gingăşie soră cu ruginiul de mai sus: că nu-nţeleg, d’aia.