happy end

nimic mai minunat decat sa incepi ziua cu un blocaj la tramvai, inca unul – si vara abia a inceput. bine, ca ma prind de asta dupa 15 minute pe peron… in ploaie marunta si soare (ieri a fost sarbatoare), timp in care ambele peroane s-au aglomerat si niciun tramvai nu a fost zarit pe niciunul din sensurile de mers. adica nici nu s-a dus, nici nu s-a intors…

si vad ca incepe lumea sa se agite, sa vorbeasca la telefoane si treptat sa elibereze peronul – plecand care incotro. adica se prinsese de veste ca e groasa, niciun tramvai nu se vedea inca de la Plaza… deci care sa fi fost sansele sa ajunga la noi, 4 statii dupa – in timp relativ util.

probabil din cauza ca aveam si febra – reactiile imi erau incetinite considerabil, in mod egal si capacitatea de a ma enerva – care altfel…