Un gând pentru mama

Azi, în faţa mamei mele,
Nu sunt trist, nici fericit,
Mulţumesc la cer şi stele
Că frumos a-mbătrânit.

Tot mă uit la chipul mamei
Care s-a schimbat niţel,
Ochii-mi şterg podul palmei,
Nu vreau s-o-ntristez defel.

Numai ochii mamei mele
Au rămas ca altădat,
Cu sclipiri de praf de stele,
Drum spre sufletu-i curat.

Are fire albe-n tâmple
Şi-un surâs, pentru noi toţi,
Simt cum inima-i se umple
Când se uită la nepoţi.

Şi o văd cum intră-n joaca
Începută de copii,
N-a uitat, mama, săraca,
Cum să facă bucurii.

Iar din când în când se uită,
Către noi, cei ce-am crescut,
Cu privirea ne alintă
Iar cu gându-i în trecut.

La vremea când stam acasă,
Inocenţi, pe drum mergând,
Ne-aduna pe toţi la masă
Şi ne ocrotea, râzând.

Eu la timp aş pune-o vamă,
Ca să stea în ţara lui,
Să n-atingă nici o mamă,
Cu aripa dumnealui.